Ce făceau dacii în noaptea solstiţiului de vară?

O zi de pauză în sărbătorile solstiţiului de vară. Se aşteptau la sanctuar reprezentanţii tuturor triburilor, din toate colţurile ţării. Sanctuar? Nu, nu era Sarmiseketusa, aşa se scria şi se pronunţa, strămoşii noştri nu aveau „africanizatele”, consoane şi grupuri împrumutate o mie de ani mai târziu.

Undeva, în Dacia, secrete mari şi grele ţin încă o naţie întreagă să nu fie spurcată şi spulberată de străini răuvoitori!

Dar dacii veneau, se apropiau, iată-i în depărtare! Războinici puternici şi femei frumoase, mândria unei rase nobile şi fabuloase. Îndeplineau un ritual vechi de când lumea, de la strămoşii agatârşi. Nu mai ştiau exact toate vorbele şi gesturile, tot ritualul, dar de petrecut, petreceau!

Noaptea solstiţiului de vară era dedicată spiritelor focului. Nimeni nu dormea, toată lumea stătea pe lângă imense focuri de tabără, pentru că cine vedea primul prima suliţă de soare în ziua solstiţiului de vară, acela era norocos tot anul şi era cinstit şi admirat de toată lumea.

Se spuneau poveşti vechi de la strămoşi, se cânta, se dansa, se mâncau fripturi delicioase făcute la proţap, se bea vin adevărat şi se legau prietenii.

Când sta să se facă de ziuă, Marele Preot şi sacerdoţii aducea Colţii. Imenşi, înfiorători, de nedescris... Colţii de lapte ai Lupului Şchiop, după chipul căruia se făceau steagurile dacice.

Legenda spune că Lupul Şchiop şi-a pierdut toţi dinţii de lapte... şi colţii. Apoi i-au crescut alţii, din aur. Aurul dacic, aurul nostru atât de râvnit de străini, de mii de ani până acum şi poate încă mii de ani de acum înainte.
Dar, după cum deja ştiţi, Lupul Şchiop putea să vorbească cu oamenii. Când a văzut că i-au crescut colţi de aur, a zâmbit cum numai un Lup de Foc ştie să zâmbească şi a spus: „Este un semn de la zei. Aurul sunteţi voi, dragii mei, voi, femei frumoase şi bărbaţi puternici, sunt copiii inteligenţi şi bunicii înţelepţi! Pe voi vă doresc străinii. Să nu vă lăsaţi, cum nu o să las eu să mi se scoată colţii”
Şi a dispărut într-un vârtej chemat de zei să muşte de inimă pe netrebnici, trădători de ţară şi nenorociţi.
Vedeţi, dragi lupi, padawani şi hobbiţi? Ce avem cel mai bun în ţara noastră sunt oamenii! Nu aurul, nu argintul, nu pădurile, nu ogoarele nesfârşite, apele de cristal şi munţii ce ascund metale ciudate, sau marea cea mare! De aceea se spune că romanii au luat cu ei o parte din daci, turcii cereau sute de copii ca să fie ai lor, iar acum milioane sunt atraşi în ţări depărtate cu promisiuni de aur, lapte şi miere, cu o seducţie perversă, cu zâmbetul pe buze, dar cu toporul ascuns la spate, de alţi străini, pe care lumea nu mai poate să-i încapă.
Oare am păstrat legământul cu Lupul Şchiop? Legenda modernă spune că Lupul Şchiop a fost văzut în multe momente de cumpăna ale poporului şi ale ţării, când cu un voievod, când cu un vlădică, sau chiar cu un simplu oştean.
Ultima dată, Lupul Şchiop a fost văzut în compania lui Ion Antonescu şi a lui Nicolae Iorga, pe undeva, la Castrul roman de lângă Vălenii de Munte... Sunt oameni care au jurat pe Biblie că au văzut! Sunt afidavite, mărturisiri notariale, întărite cu ştampile şi peceţi de ceară roşie!

De aceea a fost asasinat marele istoric? Şi mareşalul? Pentru că ŞTIAU. De aceea erau patrioţi, „naţionalişti”.

Da, dar Lupul Şchiop trăieşte, trăieşte mereu, pentru că este nemuritor, este avatarul Sf. Andrei, este protectorul Grădinei Maicii Domnului şi sufletul acestui popor. O să mai auzim de Lupul Şchiop. Cu siguranţă!

Sursa 

Meditatie in comuniune cu solstitiu de vara incepe la ora 20. Cei care doresc sa mediteze trimiteti mail: nagymelinda3@yahoo.com .

Initiere in Ordinul lui Zalmoxe, in data de 22. IUNIE. 2014 ORA 19.