Leul, forta magica din noi

Editorial de Ada Cocoş

Daca ar fi sa ne intalnim cu inima noastra, cum ar arata ea? Poate ca unii se vor intreba de ce ne-am intalni cu inima noastra, de vreme ce ea „locuieste” in noi, ne da ritmul? Dar oare Soarele straluceste doar pentru el?

Leul si Soarele ne readuc in atentie ideea de a darui. Tot ceea ce am receptat in semnul precedent, in Rac, toata informatia care a ajuns in strafundurile noastre da in pârg, se desface catre lume cu caldura. Ne intalnim, fara sa vrem si fara sa ne dam seama, cu inima noastra, in fiecare zi. Si o sa va explic pe scurt, de ce.

Spunem precum in Cer asa si pe Pamant. Dar, la fel  putem spune precum inauntru asa si afara.

Forta cu care proiectam Soarele interior in afara determina modul in care creem si percepem realitatea inconjuratoare. Sa ne imaginam ca suntem intr-o padure intunecoasa, iar stelele nu sunt o sursa suficienta de lumina. Daca aprindem un chibrit, nu o sa vedem mare lucru si nu vedem pentru mult timp. S-ar putea chiar ca realitatea pe care o percepem in intervalul in care arde un bat de chibrit sa ni se para mai inspaimantatoare decat intunericul insusi. Altfel stau lucrurile daca avem o lanterna cat de cat performanta, ca sa nu mai spun ca padurea arata ca un paradis si nu ca un loc al groazei de indata ce vedem totul la lumina zilei. Putem transforma totul in arta, intr-un spectacol glorios al abundentei si vietii, atunci cand lumina creatiei izbucneste afara din noi nefiltrata de ego. Dar, la fel de bine, putem proiecta in afara temeri, frustrari si orgolii.

Asa ca ne intalnim cu inima noastra in fiecare zi, desenam cu ea lumini si umbre, oamenii ne pot parea urati sau frumosi, viata fericita sau trista, lumea rai sau iad.

Privita din alt punct de vedere, poate ca inima noastra ar arata ca minunatul personaj din Narnia[1], Aslan, leul intelept si magic, care apare si dispare, ia orice forma doreste si domneste ca o forta misterioasa peste un tinut fermecat pe care l-a creat cantand. In fiecare dintre noi exista Narnia, un regat al inimii, al luminii si curajului, al fortei si generozitatii. Suntem Narnia.

Forta Leului din noi nu se masoara prin ceea ce reusim sa distrugem, sa muscam din realitate, ci prin ceea ce, cu blandete si generozitate, construim.

Iata un concept pe care il ilustreaza si una dintre arcanele majore ale Tarotului: Forta. Personajele infatisate de arcana sunt o femeie care prinde in maini botul unui leu. Acesta se lipeste supus si bland de picioarele ei. Desi arcana poarta numele de Forta, imaginea este una armonioasa, care nu ne duce deloc cu gandul la un act brutal, de constrangere. Dimpotriva. Ne duce cu gandul la puterea unei inimi bune si gingase care poate cuceri instinctul sau care poate domina izbucnirile vanitoase ale vointei.

Curajul si puterea de sacrificiu vin din inima, astfel incat Leul nu putea avea alt guvernator esoteric decat Neptun, o combinatie care ar trebui sa ne dea tuturor de gandit asupra complementaritatii energiilor care ne inconjoara, care fac parte din noi si pe care ar trebui sa le radiem, mai departe, in afara ca niste adevarati sori.

Daca ar fi sa ne intalnim cu inima noastra cum ar arata ea? „Exist si in lumea voastra”, le spune Aslan copiilor la despartire. „Insa acolo am alt nume. Trebuie sa va obisnuiti sa ma cunoasteti dupa acel nume. Acesta a fost, de fapt, motivul pentru care ati fost adusi in Narnia, ca, ajungand sa ma cunoasteti un pic aici, sa aveti posibilitatea sa ma cunoasteti mai bine acolo.”

Poate ca niciunii dintre voi, nu v-ati fi gandit ca Leul ne poate invita intr-o calatorie magica in noi insine, intr-o aventura de descoperire a individualitatii noastre creatoare, intr-o aventura de recunoastere a propriei forte vitale si a propriei inimi, a propriului soare interior.

Mai ca-mi vine in minte, asa, de incheiere, o vorba din Razboiul stelelor: „Forta sa fie cu voi!”

Sa calatorim, asadar, macar atat timp cat Soarele tranziteaza Leul, sa cream cantand o lume speciala pe care sa o daruim celorlalti, pentru ca forta este cu noi, daca o descoperim in noi.