O zi de pauză în sărbătorile solstiţiului de vară. Se
aşteptau la sanctuar reprezentanţii tuturor triburilor, din toate
colţurile ţării. Sanctuar? Nu, nu era Sarmiseketusa, aşa se scria şi se
pronunţa, strămoşii noştri nu aveau „africanizatele”, consoane şi
grupuri împrumutate o mie de ani mai târziu.
Undeva, în Dacia, secrete
mari şi grele ţin încă o naţie întreagă să nu fie spurcată şi spulberată
de străini răuvoitori!
Dar dacii veneau, se apropiau,
iată-i în depărtare! Războinici puternici şi femei frumoase, mândria
unei rase nobile şi fabuloase. Îndeplineau un ritual vechi de când
lumea, de la strămoşii agatârşi. Nu mai ştiau exact toate vorbele şi
gesturile, tot ritualul, dar de petrecut, petreceau!
Noaptea
solstiţiului de vară era dedicată
spiritelor focului. Nimeni nu dormea,
toată lumea stătea pe lângă imense focuri de tabără, pentru că cine
vedea primul prima suliţă de soare în ziua solstiţiului de vară, acela
era norocos tot anul şi era cinstit şi admirat de toată lumea.
Se
spuneau poveşti vechi de la strămoşi, se cânta, se dansa, se mâncau
fripturi delicioase făcute la proţap, se bea vin adevărat şi se legau
prietenii.
Când sta să se facă de ziuă, Marele Preot şi
sacerdoţii aducea Colţii. Imenşi, înfiorători, de nedescris... Colţii de
lapte ai Lupului Şchiop, după chipul căruia se făceau steagurile
dacice.
Legenda spune că Lupul Şchiop şi-a pierdut toţi
dinţii de lapte... şi colţii. Apoi i-au crescut alţii, din aur. Aurul
dacic, aurul nostru atât de râvnit de străini, de mii de ani până acum
şi poate încă mii de ani de acum înainte.
Dar, după cum
deja ştiţi, Lupul Şchiop putea să vorbească cu oamenii. Când a văzut că
i-au crescut colţi de aur, a zâmbit cum numai un Lup de Foc ştie să
zâmbească şi a spus: „Este un semn de la zei. Aurul sunteţi voi, dragii
mei, voi, femei frumoase şi bărbaţi puternici, sunt copiii inteligenţi
şi bunicii înţelepţi! Pe voi vă doresc străinii. Să nu vă lăsaţi, cum nu
o să las eu să mi se scoată colţii”
Şi a dispărut într-un vârtej chemat de zei să muşte de inimă pe netrebnici, trădători de ţară şi nenorociţi.
Vedeţi,
dragi lupi, padawani şi hobbiţi? Ce avem cel mai bun în ţara noastră
sunt oamenii! Nu aurul, nu argintul, nu pădurile, nu ogoarele
nesfârşite, apele de cristal şi munţii ce ascund metale ciudate, sau
marea cea mare! De aceea se spune că romanii au luat cu ei o parte din
daci, turcii cereau sute de copii ca să fie ai lor, iar acum milioane
sunt atraşi în ţări depărtate cu promisiuni de aur, lapte şi miere, cu o
seducţie perversă, cu zâmbetul pe buze, dar cu toporul ascuns la spate,
de alţi străini, pe care lumea nu mai poate să-i încapă.
Oare
am păstrat legământul cu Lupul Şchiop? Legenda modernă spune că Lupul
Şchiop a fost văzut în multe momente de cumpăna ale poporului şi ale
ţării, când cu un voievod, când cu un vlădică, sau chiar cu un simplu
oştean.
Ultima dată, Lupul Şchiop a fost văzut în
compania lui Ion Antonescu şi a lui Nicolae Iorga, pe undeva, la Castrul
roman de lângă Vălenii de Munte... Sunt oameni care au jurat pe Biblie
că au văzut! Sunt afidavite, mărturisiri notariale, întărite cu ştampile
şi peceţi de ceară roşie!
De aceea a fost asasinat marele istoric? Şi mareşalul? Pentru că ŞTIAU. De aceea erau patrioţi, „naţionalişti”.
Da,
dar
Lupul Şchiop trăieşte, trăieşte mereu, pentru că este nemuritor,
este avatarul Sf. Andrei, este protectorul Grădinei Maicii Domnului şi
sufletul acestui popor. O să mai auzim de Lupul Şchiop. Cu siguranţă!
Sursa
Meditatie in comuniune cu solstitiu de vara incepe la ora 20. Cei care doresc sa mediteze trimiteti mail:
nagymelinda3@yahoo.com .
Initiere in Ordinul lui Zalmoxe, in data de 22. IUNIE. 2014 ORA 19.