Când iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile-i sunt grele şi prăpăstioase,
Şi când aripile-i vă cuprind, supuneţi-vă ei,
Chiar dacă sabia-i ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
iar când vă vorbeşte daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfarme visurile,
asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice.
Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.
Precum ea se ridică până la înălţimea voastră,
alintându-vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui
Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre,
zdruncinând încleştarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea va secera.
Va treiera pentru a vă descoji.
Va vântura pentru a vă curăţa de pleavă.
Va măcina până la înălbirea făinii.
Va frământa până ajungeţi foarte supuţi,
Ca apoi să vă hărăzească focului său,
şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.
Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel,
să vă puteţi cunoaşte tainele inimii,
şi astfel să devenişi o parte din inima Vieţii.
Dar dacă, stăpâniţi de teamă,
veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea
şi să ieşiti din treierişul iubirii,
Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri,
unde veţi râde dar nu cu întreaga voastră bucurie
şi unde veţi plânge dar nu în toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se dăruie decat pe sine şi nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită;
Fiindca iubirii îi e de-ajuns iubirea.
Comanda AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu