Din vremuri străvechi, oamenii au urmărit să trăiască în armonie cu ritmurile şi legile naturii, pentru a pătrunde tainele vieţii şi a înţelege voinţa divină. Ei căutau să descifreze misterele Universului din mersul Soarelui şi al Lunii, din semnele naturii, din alternanţa anotimpurilor, din semnele cereşti, din fulger şi furtună. Credinţa nestrămutată într-o forţă supremă, dorinţa de a-şi depăşi condiţia existenţială, experienţa directă dobândită cu ajutorul eforturilor de a înţelege rostul lor pe acest Pământ, i-au condus gradat pe cei din vechime la descoperirea diferitelor legi ale naturii, la baza cărora s-a aflat încă de la începuturi taina ciclurilor cosmice şi terestre – EVOLUŢIA.
Astfel,
omul a observat că multitudinea fenomenelor (pe care în prezent le
asociem cu procesele de REZONANŢĂ şi SINCRONICITATE) existente pe Pământ
sunt în strânsă corespondenţă cu mişcările Lunii, ale Soarelui şi ale
celorlalte planete din Sistemul nostru Solar. El a descoperit că mersul
Lunii este în legătură cu multe evenimente naturale, cum ar fi: fluxul
şi refluxul, creşterea plantelor, vremea, menstruaţia la femei,
comportamentul animalelor etc. Deasemenea, s-a constatat că succesul
multor activităţi (cum ar fi: semănatul, culesul, tăierea lemnelor,
gătitul, spălatul, începerea tratamentelor, luarea de sânge,
intervenţiile chirurgicale etc.) depinde într-o mare măsură de poziţia
Lunii în raport cu Soarele, care determină FAZELE LUNII.
Luna
joacă un rol important în toate religiile şi tradiţiile spirituale,
fiind adeseori privită, de-a lungul mileniilor, ca simbol al Mamei
Divine, născătoare, dătătoare de viaţă, simbol al feminităţii, al
receptivităţii, al viselor şi inconştientului, al impulsurilor noastre
instinctuale. Luna, privită ca simbol al Marii Preotese, păstrătoare a
tainelor vieţii şi morţii, joacă un rol special în toate iniţierile şi
căutările spirituale.
Majoritatea
calendarelor din vechime au avut ca punct de plecare studiul mişcării
Lunii, deoarece la nivel fizic infuenţa Lunii este mult mai uşor
perceptibilă decât infuenţa Soarelui. Din acest punct de vedere, unii
istorici consideră că zodiacul lunar cu 28 diviziuni este mai vechi
decât cel solar cu 12 diviziuni, tocmai datorită importanţei pe care
Luna a jucat-o în viaţa spirituală a antichităţii. Chiar şi în prezent,
cele mai multe sărbători sunt planificate în funcţie de poziţia Lunii.
De exemplu, Paştele se sărbătoreşte, încă de la sfârşitul secolului al
II-lea după Christos, în prima duminică de după Luna Plină ce urmează
echinocţiului de primăvară.
Din
păcate, materialismul secolului al XX-lea, explozia ştiinţei, a
modernismului “mecanicist”, au înlăturat orice informaţie care nu putea,
încă, să fie demonstrată ştiinţific, astfel încât numeroase observaţii
multimilenare de ordin astrologic au fost clasate ca fiind superstiţii.
Cercetările
actuale au demonstrat că există o corelaţie specială între
subconştientul uman şi poziţionarea Lunii, atât în Semnele Zodiacale,
cât şi în raport cu Soarele. Din această cauză, comportamentul nostru,
dar mai ales reacţiile instinctuale, “inexplicabile”, pe care le motivăm
prin expresii de genul “aşa mi-a venit să acţionez” sau “aşa am simţit
că trebuie să fac”, sunt în strânsă corespondenţă cu influenţa subtilă a
energiilor Lunare. Iată de ce această legătură tainică dintre Lună şi
Soare joacă un rol atât de special în viaţa noastră.
În
continuare vor fi prezentate fazele lunare, care au la bază raportul
unghiular dintre Soare şi Lună, respectiv influenţa acestor conjuncturi
asupra vieţii noastre.
Ciclul Lunar
În cursul unui circuit complet în jurul Pământului, Luna descrie două perioade importante: faza de Lună în creştere şi faza de Lună în descreştere.
Faza de creştere începe de la momentul de Lună Nouă, perioadă în care Luna nu se vede noaptea pe cer, iar în calendare este semnalizată printr-un cerc gol, sau cerc alb.
Faza de descreştere începe din momentul de Lună Plină, ce se simbolizează printr-un cerc negru, sau cerc plin, fiind momentul în care Luna se vede cel mai bine pe cer.
În cursul unui circuit complet în jurul Pământului, Luna descrie două perioade importante: faza de Lună în creştere şi faza de Lună în descreştere.
Faza de creştere începe de la momentul de Lună Nouă, perioadă în care Luna nu se vede noaptea pe cer, iar în calendare este semnalizată printr-un cerc gol, sau cerc alb.
Faza de descreştere începe din momentul de Lună Plină, ce se simbolizează printr-un cerc negru, sau cerc plin, fiind momentul în care Luna se vede cel mai bine pe cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu